CASS pe pensiile peste 3.000 lei – o taxare selectivă care ridică serioase probleme de constituționalitate

            Legea nr. 141/2025 a introdus o contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicată părții din pensie care depășește 3.000 lei lunar, pentru perioada 1 august 2025 – 31 decembrie 2027. Deși prezentată ca o măsură bugetară temporară, reglementarea ridică probleme serioase de constituționalitate. În realitate, avem de-a face cu o taxare selectivă aplicată exclusiv unei categorii de contribuabili, fără o justificare obiectivă și proporțională.

1. Pensionarii – singura categorie fără plafon

            Pentru profesioniști independenți, persoane cu venituri din investiții sau alte surse, Codul fiscal stabilește plafoane maxime ale bazei de calcul a CASS (de exemplu, 24 sau 60 salarii minime brute). Pentru pensionari – nu. Contribuția de 10% se aplică fără plafon superior asupra părții ce depășește 3.000 lei.

            Rezultatul este o diferență clară de tratament fiscal pentru persoane aflate în situații comparabile din perspectiva capacității de plată. La același venit anual, un pensionar poate plăti semnificativ mai mult CASS decât un profesionist independent sau decât o persoană care obține venituri din investiții. Această diferențiere nu este una tehnică. Este una structurală. Iar Constituția interzice tratamente fiscale arbitrare.

2. O sarcină fiscală concentrată asupra unei singure categorii

            Articolul 16 din Constituția României consacră egalitatea în fața legii, iar art. 56 alin. (2) impune așezarea justă a sarcinilor fiscale. Totodată este încălcat și art. 20 din Constituție coroborat cu art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și Protocolul 12 la CEDO. În materie fiscală, legiuitorul are marjă de apreciere. Dar nu are libertatea de a concentra o sarcină suplimentară doar asupra unei singure categorii de persoane, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile.

            Prin noua reglementare, doar pensionarii cu venituri peste un anumit prag suportă o contribuție suplimentară neplafonată, în timp ce alte categorii cu venituri similare beneficiază de limitarea bazei de calcul. Aceasta nu este neutralitate fiscală. Este tratament diferențiat pe criteriul naturii venitului.

3. Măsură temporară, efect permanent asupra echilibrului fiscal

            Caracterul temporar (până la 31 decembrie 2027) nu rezolvă problema de fond. O măsură temporară poate fi la fel de neconstituțională dacă produce o discriminare evidentă sau o sarcină disproporționată.

            Faptul că doar o categorie este vizată de această „corecție bugetară” ridică problema proporționalității: de ce nu există un mecanism similar aplicabil tuturor categoriilor de contribuabili cu venituri ridicate? În lipsa unei justificări clare, diferențierea riscă să fie calificată drept arbitrară.

4. Pensia – drept social protejat constituțional

            Pensia este un drept social derivat din contribuții anterioare, protejat de Constituție și de jurisprudența Curții Constituționale. Impozitarea pensiei nu este, în sine, interzisă. Însă aceasta trebuie să respecte principiile proporționalității și echității fiscale.

            Atunci când: doar pensionarii nu beneficiază de plafonarea contribuției, iar alte categorii cu venituri comparabile beneficiază de limitarea sarcinii fiscale, se pune problema dacă ne aflăm în fața unei măsuri echitabile sau a unei suprataxări selective.

            Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a arătat că statul dispune de o marjă largă în materie fiscală, însă aceasta este condiționată de menținerea unui just echilibru între interesul general și protecția drepturilor individuale. Atunci când o măsură afectează exclusiv o categorie determinată, se pune problema dacă acest echilibru este păstrat.

5. Demersul în instanță – un instrument legitim de protecție a drepturilor

            În contextul în care reglementarea actuală ridică serioase probleme de constituționalitate, fiecare pensionar afectat are dreptul de a solicita verificarea legalității și constituționalității acestei măsuri în fața instanțelor de judecată. Accesul liber la justiție este garantat constituțional, iar mecanismul excepției de neconstituționalitate reprezintă un instrument juridic legitim prin care se poate solicita analizarea tratamentului fiscal diferențiat instituit prin lege.

            În măsura în care instanțele vor fi sesizate într-un număr semnificativ de cauze, controlul de constituționalitate poate deveni unul efectiv și relevant pentru întreaga categorie afectată. Într-un stat de drept, corectarea unor posibile dezechilibre fiscale nu se face prin resemnare, ci prin utilizarea mecanismelor legale puse la dispoziția cetățenilor.

            Pensionarii care consideră că sunt supuși unui tratament fiscal discriminatoriu au la dispoziție calea legală a acțiunii în instanță pentru a solicita restabilirea principiilor de egalitate, proporționalitate și echitate fiscală.

6. Sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

            Pe lângă demersul în instanță, pensionarii afectați pot avea în vedere și sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), în măsura în care consideră că tratamentul fiscal diferențiat reprezintă o discriminare indirectă pe criteriul averii sau al categoriei sociale.

            Chiar dacă domeniul fiscal beneficiază de o anumită marjă de apreciere din partea legiuitorului, diferențierea între persoane aflate în situații comparabile din perspectiva capacității contributive poate face obiectul analizei sub aspectul respectării principiului egalității de tratament. O eventuală constatare a caracterului discriminatoriu de către CNCD ar putea constitui un argument suplimentar relevant în cadrul procedurilor judiciare ulterioare.

Concluzie

            CASS aplicată pensiilor peste 3.000 lei nu este doar o măsură bugetară. Este o intervenție fiscală care:

• diferențiază între categorii aflate în situații comparabile;
• elimină plafonarea doar pentru pensionari;
• concentrează sarcina suplimentară asupra unei singure categorii.

            Într-un stat de drept, politica fiscală trebuie să fie echitabilă, proporțională și nediscriminatorie.

            Rămâne de văzut dacă această reglementare va trece testul constituționalității, dar din punctul nostru de vedere sanșele sunt minime.